Mulți au viețile ușoare

Mulți au viețile ușoare
Lipsite de scop și sens,
Doar plăcerea trecătoare
Caută a o trăi intens.

Bucuria lor sub soare
Îi fericirea de o clipă,
Doar în lucruri pieritoare
Nădejdea li se înfiripă.

Rătăcesc în umbra morții
Râvnind a lumii gunoaie,
Se frământă în voia sorții
Aruncând cu apă-n ploaie...

Viața ușoară-i ca o spumă
Ce se evaporă la soare,
Se topește ca o brumă
Și dispare-a ei splendoare.

Toată floarea omenirii
Ce trăiește-o viață ușoară
După îndemnurile firii,
Pentru veci are să piară.

Bine-ar fi de-ar trece numa
Ca și cum n-ar fi existat
Dar, după viața de acuma,
Omul va fi judecat!

Pedeapsa-i veșnică și mare
Pentru toți care-au trăit
Viața cea de nepăsare
Fără să se fi gândit

Să accepte mântuirea
Sufletului lor iubit,
Ci au respins Izbăvirea
Și crucea au disprețuit!

Doamne, Te rugăm frumos,
Pentru dragostea Ta mare,
Fă prin haru-Ți maiestuos
Tuturor încă-o chemare!

08/05/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)